Argila are o compozitie asemanatoare cu cea a corpului nostru, continand minerale, in proportii asemanatoare celor din organismul uman (calciu, magneziu, siliciu, fier, potasiu etc).
In contact cu corpul omenesc, compusii acestor elemente favorizeaza curatirea toxinelelor din sange, conferind corpului nostru proprietatile cicatrizante si antitoxice.
Argila completeaza necesarul de compusi anorganici, restabileste echilibrul acido-bazic, reglementeaza digestia, stimuleaza activitatea glandelor endocrine si combate hiperaciditatea.
Istoria nu a scapat din vedere sa consemneze virtutile ciudatului produs natural tamaduitor. Astfel, Dioscoride, fost medic, farmacolog si botanist grec, (anii 40-80) este primul care a lansat, in scrierile sale, referiri privind argila si puterea ei miraculoasa de vindecare.
De asemenea, Pliniu cel Batran, Galen sau Avicenna s-au referit in toate scrierile lor, sub diverse forme, la tratamentele pe baza de argila. Ludovic al XIV lea, regele Frantei, inlatura numai cu argila neplacerile provocate de hemoroizii durerosi de care suferea si pentru care medicii vremii nu aveau solutie.
Mai aproape de vremurile noastre, profesorul Strumpf, de la Universitatea din Berlin, prescria argila, in 1903, bolnavilor de holera asiatica. Cu alt prilej, in timpul Primului Razboi Mondial, s-a adaugat putina argila in mustarul destinat unor regimente franceze. Soldatii tratati astfel nu s-au mai imbolnavit de dizenterie, o epidemie declansata vilolent in armata.
Astazi, desi tratamentul cu argila este considerat o practica paramedicala, aceasta nu este respinsa de medici. Dimpotriva, studiile de laborator au definit compozitia substantei, iar cercetarile clinice au evaluat efectele benefice asupra organismului bolnav sau sanatos.
Printre altele, argila contine:
* sil
