Cum merge justiţia română, din condamnare-n achitare.
Ionela Hurdela (11 ani) a dispărut din Gârlişte (Caraş Severin) la 22 septembrie 2002, iar 11 zile mai târziu a fost găsită moartă într-o peşteră de lângă sat. Cadavrul fusese ars pe faţă, la nivelul coapselor şi în zona pubiană. Legiştii nu au stabilit dacă fetiţa a fost sau nu violată. În aceeaşi peşteră, lângă cadavru, a fost găsit şi un prezervativ.
În rechizitoriul întocmit la 30.01.2003, printre probele care-l incriminau pe Măran Iancu, procurorul Vasile Viorel a adăugat şi rezultatele primei expertize efectuate asupra "prezervativului ridicat de la faţa locului". Din acel moment el a devenit un fel de "axis mundi" în dosar deşi, se va dovedi mai târziu, nu avea nici o legătură cu cauza. Raportul de expertiză întocmit la 12.11.2002 de Institutul de Criminalistică al IGPR avea să constate că firele de păr recoltate din interiorul prezervativului "prezintă elemente de asemănare în privinţa caracteristicilor morfologice cu firele de păr recoltate din regiunea pubiană a numitului Măran Iancu. Firele de păr ridicate de pe bluza de culoare neagră aparţinând victimei (...) se aseamănă în privinţa caracteristicilor morfologice cu firele de păr recoltate din regiunea păroasă a capului victimei Hurdela Ionela. Pe prezervativul pus la dispoziţie s-au evidenţiat urme biologice compuse din rare capete de spermatozoizi şi rare celule epiteliale. Cantitatea insufientă de probă nu a permis determinarea grupei sanguine şi a caracterului secretor/nesecretor".
La 27.11.2003, în baza celorlalte probe din dosar (motivarea instanţei nu face nici o referire la expertiza mai sus pomenită), Tribunalul Caraş Severin îl condamnă pe Măran Iancu la 18 ani de închisoare. În acea şedinţă, avocatul ales al inculpatului, Barac Nicolae, arăta că "(...) omorul s-a săvârşit, dar inculpatul nu a dorit să
