Globalizarea descrie un proces multicauzal, care este rezultatul evenimentelor dintr-o parte a globului, cu repercusiuni ample asupra societatilor si problemelor din alte parti ale globului. Din punct de vedere economic si social, aspectul numit "globalizare economica" se refera la (1) fluxuri de bunuri/servicii; (2) fluxuri de persoane (migratia); (3) fluxuri de capital si (4) fluxuri tehnologice.

FMI-ul defineste globalizarea ca si "cresterea in interdependenta economica a tarilor din intreaga lume, prin cresterea volumului si a varietatii tranzactiilor de bunuri si servicii peste granite, fluxul de capital international mult mai liber si mai rapid, dar si o difuziune mai larga a tehnologiei." Banca Mondiala defineste globalizarea ca "Libertatea si capacitatea indivizilor si a firmelor de a initia tranzactii economice voluntare cu rezidenti ai altor tari".

Theophyle este autorul bloguluiPoliteia.

Globalitatea este de fapt sfarsitul etapei de globalizare - O stare ipotetica in care procesul de globalizare este complet sau aproape complet, majoritatea barierelor au fost desfiintate si "o noua realitate globala" este in curs de dezvoltare.

Termenul a fost folosit in 1998 de catre autorul si economistul Daniel Yergin intr-un articol din Newsweek, care a descris starea finala a procesului de globalizare. Termenul a fost detaliat in cartea sa "Puntea de Comanda: Batalia pentru economia mondiala" (Commanding Heights: The Battle for the World Economy). Desi Yergin a fost creditat ca cel care a inventat aceast cuvant, termenul este de fapt mult mai vechi. Raposatul William Safire a gasit etimologia cuvantului si o identifica printr-o serie de citate de prin anul 1942, cand a fost folosit ca sinonim pentru a descrie un "nivel mondial." Utilizarea curenta a termenului "globalitate" se aplica la afaceri si este descrierea unei stari