Dacă ungurii s-au trezit cu noroi roşu lichid în sat, tulcenii din Mineri îl respira sub forma de praf. Deasupra satului Mineri dar şi a complexului de lacuri Somova-Parcheş planează de ani de zile un pericol similar cu cel din Ungaria. Dacă digul ce separă miile de tone de şlam de zona lacustră ar ceda, o parte importantă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării ar fi afectată aproape instantaneu,apoi în scurt timp Dunărea, care se află la doar un kilometru, după care şi delta.

Citeşte şi:

Moartea roşie toxică, care a inundat satele ungureşti, vine pe Dunăre

În vremurile bune, când producţia mergea, combinatul de la margine Tulcei producea zilnic 1.400 de tone de noroi roşu, la fel ca şi cel ce a produs catastrofa ecologică din Ungaria. Combinatul ALUM produce alumină calcinată, iar din procesul tehnic rămâne acest deşeu, şlamul roşu, ce este transportat circa patru kilometri şi depozitat la marginea satului Mineri, comuna Somova. Localnicii o numesc Ciuma Roşie de la Aluminiu şi se află la câţiva kilometri de municipiul reşedinţă de judeţ.

Doar ploaia spală praful roşu

O zi ploiasă, rece, de toamnă târzie. Oamenii din Mineri, un sătuc cu câteva sute de suflete îşi văd de viaţa lor. Localnicii sunt obişnuiţi cu frigul, cu ploaia, cu căldura, dar şi cu praful roşu.

„Ploaia îl mai spală, dar în zilele cu căldură şi mai ales dacă bate vântul puţin îl respirăm pur şi simplu. Dar slavă Domnului că noi nu ne-am îmbolnăvit de plămâni sau alte boli. Pe vremea lui Ceauşescu nu mai era ca acum cu strat de pământ şi cu folie. Acum cât de cât parcă s-a mai curăţat. Eu am auzit că pe vremuri, erau spioni care veneau aici să vadă cum e cu ciuma roşie. Se spunea că fac nişte experimente pe oameni“, spune Iordan Spiru ( 56 de ani).

Nu mai sunt fântâni

Apa vine de la Tulcea. Cu ani în urmă, spune şi Gheorghe Dascălu, erau fântâni,