Poate să ţi se pară o prostie sau o capodoperă, dar un lucru este cert: cei patru actori din ,,39 Steps" te vor face să râzi în hohote.
A fost declarată „cea mai bună comedie" la festivalul Laurence Olivier în 2007 şi se joacă cu casa închisă din 2006 la teatrul Criterion din Picadilly Circus, în inima Londrei. Indiferent câte cronici elogioase ai fi citit însă, în primele zece minute ale piesei s-ar putea să te simţi... un pic stânjenit. Sau de-a dreptul ciudat. Ori, dacă te aşteptai, fiind o piesă inspirată parţial şi de Hitchcock, la vreun mister subtil şi care să te ţină cu sufletul la gură, ai putea să te simţi prizonier într-o sală plină de spectatori care se amuză copios iar tu nu prea înţelegi de ce. Nu-ţi face griji, însă, până la sfârşitul reprezentaţiei vei deveni, garantat, un fan.
PATRU, DOAMNE ŞI TOŢI PATRU. „39 Steps", bazată pe un roman clasic de John Buchan, este o farsă. Una mult îngroşată şi pe alocuri infantilă, dar jucată atât de bine şi prezentată cu atât de multă prospeţime şi imaginaţie încât te cucereşte garantat. Deşi în economia piesei apar cel puţin 30 de personaje şi vreo 20 de locaţii diferite, toată acţiunea este dusă în spate de doar patru actori, dotaţi cu o scară, patru scaune, un fotoliu, un pat şi un dulap.
Restul este o improvizaţie delicios de amuzantă pe marginea unei poveşti simple: englezul Richard Hannay este contactat de un agent secret, Annabella Schmidt (interpretată de Catherine McCormack, protagonista din filmul ,,Frumoasa Venețiană") care, înainte de a fi ucisă, îi dezvăluie un complot împotriva siguranţei naţionale pus la cale de o organizaţie teroristă numită ,,39 Steps".
De aici, acţiunea ironizează savuros „Omul care ştia prea multe", ,,La Nord prin Nord-Vest", „Psycho", „Vertigo" şi chiar şi pe Hitchcock însuşi. Ca un bonus: îngheţata care se serveşte în pauză se găseşte exclusiv la teatru
