„Săptămâna Llosa“ continuă cu un nou fragment din „Sărbătoarea Ţapului“.

Minutul de lectură

Secvenţa descrie torturile la care au fost supuşi asasinii lui Rafael Trujillo, sinistrul dictator din Republica Dominicană, de către fiii acestuia. Atentatorii n-au mai apucat ziua în care au fost declaraţi „eliberatorii naţiunii".

„Un al doilea şoc îl catapultă în legături - simţi că ochii îi ies din orbite ca la broaşte - şi-şi pierdu cunoştinţa. Când îşi reveni, era pe podeaua unei celule, gol şi cu cătuşele la mâini, în mijocul unei murdării lipicioase. Îl dureau oasele şi muşchii. Simţea o arsură insuportabilă în anus şi în testicule, de parcă i-ar fi fost jupuite. Dar şi mai greu de îndurat era setea; gâtul, limba, cerul gurii păreau de glaspapir încins. Închise ochii şi se rugă. Reuşea, cu mici intervale în care mintea i se golea; după câteva secunde, se concentra din nou la rugăciune. Se ruga Fecioarei de las Mercedes, amintindu-i fervoarea cu care, în tinereţe, mersese în pelerinaj la Jarabacoa şi urcase pe Muntele Sfânt, să-i îngenuncheze la picioare, în Sanctuarul construit acolo în cinstea ei. Umil, îi ceru să-i ocrotească soţia şi copiii, pe Luisito şi pe Carmen Elly, şi să-i ferească de cruzimile Bestiei. În mijlocul ororilor în care se afla, era recunoscător. Putea să se roage din nou.

Când deschise ochii, un corp gol şi învineţit, plin de răni şi hematoame, se afla culcat lângă el. Era fratele lui, Guarionex. Doamne, Dumnezeule, în ce stare îl aduseseră! Bietul Guaro! Generalul avea ochii deschişi şi îl privea, la lumina unui bec de pe coridor care se strecura, palidă, prin ferestruica cu zăbrele. Îl recunoştea oare?

- Sunt Turcul, fratele tău, Salvador - îi spuse, târându-se lângă el. Mă auzi? Mă vezi, Guaro?

Încercă un timp infinit să vorbească cu fratele lui, dar nu reuşi. Guaro era viu, se mişca, se văita, deschidea şi în