În timpul comunismului, scriitorul a avut probleme cu Securitatea. După publicarea, în 1997, a incomodului său „Jurnal", Paul Goma a fost hărţuit şi marginalizat de elitele româneşti ale momentului pentru că „prea critică pe toată lumea", declară disidentul într-un interviul pentru evotv.ro.
La 75 de ani, scriitorul e la fel de tăios şi de cinic în opinii: „Nu folosiţi cuvântul «operă» despre mine. Operă au doar morţii şi Breban". Interviul, apărut pe evoTV, atinge mai multe teme - biografia de evreu pe care Securitatea i-a confecţionat-o, relaţiile tensionate cu inteligentsia românească din ţară sau din exil, colaborarea unora şi altora cu Securitatea.
Goma spune că e „prea târziu" pentru repatriere
Scriitorul, care e apatrid (în 1980 a refuzat cetăţenia oferită de statul francez), declară că e „prea târziu" pentru repatriere şi că nici mort n-o să ajungă în România. „La mine va fi ca le neoameni. Adică, dacă mor am să fiu ars şi cenuşa nici măcar păstrată. O să fie împrăştiată... Asta am scris-o şi am lăsat-o ca testament. Pentru că n-am ţară, n-am mormintele părinţilor", a spus scriitorul făcând referire la faptul că locurile de veci ale rudelor sale nu mai există. Cu umor, Goma explică de ce nu-şi doreşte un loc de veci la Montparnasse, cimitirul celebrităţilor culturale din Paris: „De ce să stau eu în cimitirul Montparnasse? Să li se dea altora telefon - am primit un telefon foarte nostim. «Aloo!», în româneşte. «Sunteţi scriitorul Paul Goma? Celebrul scriitor Paul Goma?» «Da, spuneţi, doamnă!» «Ştiţi, v-am dat telefon să vă întreb: unde este mormântul lui Cioran?» «Doamnă, ştiu şi spun!» Şi i-am spus. Asta o interesa, dom'ne, mormântul lui Cioran!".
„Cum adică, Pleşită şi cu mine suntem români în acelaşi mod?"
Cât timp există figuri de foşti securişti ca generalul Pleşiţă, care după '89 au ajuns să vorbească despre patriotismul