Dominanţa euro ca monedă de finanţare s-a întărit în ultimul an pe piaţa bancară cu toate că banca centrală s-a hotărât să înceapă reducerea dobânzii-cheie la lei în primăvara lui 2009.

În prezent, numai ceva mai mult de o treime din creditul privat este în lei, ponderea valutei sărind de 60% din vara anului trecut şi menţinându-şi direcţia ascendentă.

Paradoxal, criza economică a ajuns să încurajeze tocmai creditul în euro. Cu o diferenţă de dobândă zdrobitoare în favoarea monedei europene, episoadele de depreciere a leului nu au reuşit să-i sperie pe clienţii băncilor, mai ales că până la urmă BNR a arătat că nu lasă cursul să se ducă oricât de sus. Chiar dacă banca centrală a redus dobânda-cheie la lei cu 3,75 puncte procentuale din mai 2009 şi până în mai 2010, solicitanţii de credite "câţi au mai rămas" au fost neclintiţi în alegerea monedei de finanţare, întărind "reguli" deja trasate pe piaţă: creditul ipotecar este în euro, la fel şi creditul pe termene mai lungi pentru companii.

După evaluările Fondului Monetar Internaţional, creşterea creditului în valută, respectiv a creditului privat în ansamblu, reflectată în datele statistice are drept cauză şi "repatrierile" de credite în monedă străină pe care unele bănci le scoseseră în anii trecuţi din bilanţurile proprii şi le mutaseră în străinătate pentru a scăpa de costul mare cu rezervele minime obligatorii cerute de banca centrală.

"Nivelul mare al rezervelor minime de dinaintea crizei a încurajat subsidiarele băncilor străine să înregistreze în străinătate credite acordate rezidenţilor. Odată ce cerinţele de rezervă au fost diminuate, au fost mutate credite înapoi în bilanţurile locale", afirmă experţii FMI într-un raport recent.

Bănci mari de pe piaţă susţin însă că nu este vorba despre un fenomen relevant. Şi chiar dacă ar fi, o repatriere de proporţii nu ar face decât să resta