Cu toate greutatile si cu tot scepticismul meu, Uniunea Europeana este o necesitate imperativa. Mi-as dori ca oamenii care totusi citesc articolul acesta sa inteleaga ca Romania nu cere pomana de la UE, ci are ce oferi si sper ca ceea ce posedam noi vor constientiza europenii occidentali  si blegii nostri politicieni. Cetatenii Romaniei, ca si cetatenii altor state est Europene, NU trebuie sa se simta veniti cu caciula in mana la masa bogatului din simplul motiv ca   noi, esticii, facem diferenta in acest proiect numit Uniunea Europeana. De facto cifrele arata aproape anecdotic. Romania si Bulgaria au contribuit la Uniunea Europena cu: 1% PIB, 5% la populatie, 8% teritoriu si 50%  mai multi ursi in padurile Europene. Globalitatea s-a regionalizat, creand cativa poli economici pe care criza ce o traim i-a accentuat, aratand ca de fapt sub ochii nostri s-au creat niste constructii pe care nu le-am observat. Astazi se poate vorbi de o federatie Nord Americana, SUA, care se contracteaza, ramanand intr-un fel sau altul dominanta inca in afacerile planetare. Putem discuta despre o China pe un drum de supra-industrializare accentuata, care tinde spre auto-suficienta si cauta piete de desfacere si de materie prima, in special in Africa si Orientul Mijlociu. Vorbim de ANZ (Australia si Noua Zelanda), care pierzandu-si piata traditionala (Marea Britanie) , care s-a   alaturat Uniunii Europene a trebuit sa respecte regulile Uniunii, desi a avut destule facilitati pe care altii nu le-au avut. ANZ a facut singurul lucru posibil – s-a integrat regional, adica si-au desfasurat legaturile comerciale spre America de Sud. America de Sud devine, dupa dezastrul Argentinei din 2001, un continent socialist aproape in totalitate. Singura posibilitate de a inchide enormele discrepante sociale si de a trece la democratii adevarate este lichidarea oligarhiilor locale cu ajutorul unor regimuri