Politica de pe la noi seamana adesea cu o joaca de copii. De fapt este prea frumos spus, copiii avand de partea lor privilegiul naivitatii si scuza inconstientei. Unele atitudini si gesturi ale unor ditamai alesi ai neamului nu pot fi calificate decat drept deplasate si hilare, daca se raporteaza la imperativele majore ale misiunii pe care acestia au asumat-o.
Cum altfel decat reactii de genul: "Cu tine nu ma mai joc!" pot fi catalogate gesturi precum refuzul unor partide de Opozitie de a onora invitatia de a participa la un dialog moderat de seful statului pe teme de stricta si stringenta actualitate, apoi decizia de a boicota lucrarile Camerei Deputatilor pana cand presedinta in exercitiu, Roberta Anastase, nu-si da demisia.
Sa notam ca in ambele cazuri este vorba de oameni unsi cu toate alifiile, departe de a fi obsedati de vreun fel de idee de puritate morala si de inalte idealuri civice, persoane care se sfasie cu adversarii la tribuna parlamentului sau in dezbaterile televizate, apoi se imbratiseaza frateste si merg impreuna la un mic si-o bere sau la lucruri mai de soi, asa ca domnii, de!
Daca in ceea ce priveste duduia Anastase vor mai fi avand oarecari temeiuri de suparare, macar simulata, in privinta invitatiei la Presedintie, gestul si argumentele frizeaza absurdul sau, dupa caz, ridicolul.
Unii cica nu-i suporta pe traseisti, adica pe UNPR-isti, de parca n-ar fi purtatori ai aceleiasi seve si uitand ca, la randul lor, pe cand erau mari si tari, au racolat cu nadejde tot ce se putea racola.
Pe vremea lui Octav Cozmancatorul de primari aproape ca nu mai era pe tot intinsul patriei vreun primar ne-pesedist sau nepesedizat. La fel s-a consolidat si majoritatea parlamentara, prin racolari.
Alti refuznici au invocat faptul ca Basescu este nesincer si invitatia este destinata doar ca sa ii l
