Revenirea lui Sorin Ovidiu Vantu in lumea libera a ingalbenit ecranul RTV. Nu si cea mai puternica femeie din lume, al doilea om politic ca importanta, in opinia mea, dupa seful de la Casa Alba.
Chiar daca Angela Merkel a intins o mana Romaniei intr-un moment cand prezenta unui lider de o asemenea consistenta la Bucuresti ar fi putut parea multora un vis nesperat pentru Traian Basescu, stirea n-a avut importanta cuvenita in jurnalele mogulesti.
Fireste ca declaratiile comune au fost transmise in direct de moguli, din ratiuni de satisfacere a dorintei pubicului de-a afla coordonatele vizitei cancelarului de la televiziunile de stiri. Dar atat moderatorii, cat si echipele trimise pe teren s-au ferit sa catalogheze evenimentul drept "istoric", asa cum a parut pentru orice om minim interesat de soarta tarii sale. Nu se facea sa sugereze electoratului tarat in lupta pentru demolarea lui Traian Basescu faptul ca titularul de la Cotroceni n-o fi el chiar un nenorocit.
Noroc cu mesajele cancelarului, care a catalogat drept "dure" masurile de austeritate luate de Guvern, a cerut o mai mare transparenta in politica de atribuire a investitiilor si a sugerat ca atata vreme cat coruptia este un modus vivendi adus de romani la nivel de arta, spatiul Schengen ramane o ambitie prea mare. Asa, s-au putut strecura cateva referiri prin analizele cugetatorilor.
Pe Emil Hurezeanu, fin cunoscator al spatiului german, l-au lasat chiar sa presteze de doua ori cate zece minute, desi omul ar fi putut sa tina subiectul cald intreaga zi pe post, fara sa fie malitios. Exista insa pericolul sa-si scape piciorul si sa intareasca faptul ca vizita lui Merkel in Romania poate reprezenta un moment de cotitura in ce priveste imaginea tarii. Mai ales ca este cunoscut interesul cacelarului de-a deschide noi capete de pod in perimetrul economic pentru invest
