Dupa acest 0-0 neputincios de la Botosani in compania Angliei, nationala noastra de tineret a ratat calificarea la Euro 2011.
Ceea ce toti romanii sperau si foarte multi credeau - obtinerea victoriei - nu s-a intamplat. Am jucat cam in stilul lor si nu poti sa-i invingi pe englezi jucand englezeste, cu pase lungi aruncate in fata, de multe ori, direct de catre fundasi.
Nu am avut viteza, jucatorii dand impresia ca au de pazit un anumit petec de gazon repartizat fiecaruia la sedinta tactica. Nu am combinat suficient, preferand in fata portii actiuni individuale ce gaseau de fiecare data cate o infundatura pentru a se stinge. Nu am avut nici prea multa luciditate, ca exemplu, un corner fiind executat direct in aut.
Nici nu este nevoie sa cautam vinovati, din moment ce domnul Mircea Sandu ne asigura de valoarea echipei noastre. Chiar a declarat ca cinci-sase jucatori de tineret vor juca in curand la nationala mare. Mi se pare normal, din moment ce ei s-au invatat deja cu ratarea calificarii. Ajunsi acolo vor avea prea putine lucruri de pus la punct, poate doar asa, cum sa se napusteasca in aparare sau cum sa vada in Albania cea mai in forma selectionata a planetei.
Nationala noastra de tineret ne-a demonstrat ca merita sa joace, nu la echipa mare, ci mai sus, la nationala de veterani peste patruzeci de ani. Asa de lent, incalcit si imbatranit a aratat jocul, incat Dorinel Munteanu, daca ar fi intrat pe teren, ar fi alergat cat ceilalti noua la un loc.
Dar sa nu uitam, totusi, ca am jucat cu Anglia - o mare forta fotbalistica mondiala care ne poate bate inca de la aeroport doar cu numele marilor echipe pe la care tinerii sai jucatori sunt rezerve. O echipa a Angliei care s-a temut foarte mult de noi, dar care o fi mizat pe mentalitatile noastre anchilozate cu care i-am invatat pana si pe cei tineri sa se poticne
