De-a lungul istoriei, Coreea de Nord a fost partea mai industrializată a peninsulei coreene, în raport cu Sudul. În Germania, compară autorul articolului, nivelurile de industrializare ale Estului şi Vestului erau aproximativ egale. În ceea ce priveşte dezvoltarea economică de azi, Coreea de Nord comunistă este mult în urma Coreii de Sud.

"În ajunul reunificării, RDG era integrată mai activ în relaţii comerciale externe decât este astăzi Coreea de Nord, care cooperează în primul rând cu China. Coreea de Nord este practic ruptă de sistemul mondial de comunicaţii, iar supuşii lui Kim Jong Il nu pot asculta şi vedea nici măcar posturi de radio şi de televiziune sud-coreene", subliniază analistul german, citat de Agerpres.

Cu toate acestea, Coreea de Sud este conştientă că nu se va putea opune unirii, în cazul în care regimul din Nord va cunoaşte schimbări radicale sau chiar se va prăbuşi. Tocmai din acest motiv Coreea de Sud se ocupă de mai mulţi ani cu analiza activă a unei posibile uniri: în această activitate sunt angrenate atât comisii speciale create de guvern, cât şi diverse institute de cercetări.

Potrivit lui Ulrich Blum, unirea celor două Corei ar presupune în primul rând "transformare" şi "integrare". Prin transformare s-ar înţelege o "peretroikă a sistemului economic al Coreii de Nord, în primul rând liberalizarea şi privatizarea, recroirea statului, până la un nou rol al birocraţiei şi noi obiective". În ceea ce priveşte integrarea, în cazul coreean această integrare ar trebui începută de la crearea unei uniuni valutare, urmată de reacţia adaptării economice, este de părere economistul german.

Toate acestea vor antrena schimbări pozitive în procesul social; infrastructura va fi nevoită să se adapteze la noi cerinţe. În acelaşi timp, dezechilibrul dintre cerere şi ofertă /în favoarea celei dintâi/ ce se va înregistra în Nord şi perico