Un amic al meu, pe care il voi numi Juan, impreuna cu alt economist si un inginer, au fost alesi si angajati de un mare concern mexican si au fost trimisi pe o perioada de peste un an in Romania, sa studieze viata economica si politica.
S-au intors in mai 2010, si dupa cateva luni au redactat un raport confidential, de peste 2.000 de pagini, enumerand toate plusurile si minusurile pe care un investitor strain e bine sa le cunoasca despre Romania.
Intreprinderi de industrie usoara, in special din prelucrarea alimentelor, par sa aiba un viitor bun, recomandand investitii in operatii de imbuteliare a apelor minerale, sucuri de fructe, bauturi ne-alcoolice, conserve de legume, semi-preparate, supe la cutie, gata de servit, produse de carne, bulioane, muraturi, au aflat mexicanii.
Se mentioneaza ca tara are o traditie culturala in acest sens, iar astfel de produse se preteaza la transporturi lungi, nefiind limitate la piata locala.
Citeaza ca exemple succesul apelor minerale, al companiilor Coca Cola, Pepsi Cola si al unor fabrici de bere. Forta de munca cere foarte putin efort de specializare, iar investitiile in infrastructura sunt minime.
Studiul recomanda aceste industrii usoare, optand sa atraga atentia unor investitori straini, de a nu intra in industria textila sau in cea de prelucrare a fibrelor vegetale.
Citeaza exemplele unor companii agricole care au incalcat contractele cu fabricile de facut tesaturi, datorita imposibilitatii de a furniza cantitatile de fibra promisa.
Sectorul financiar, compus din banci, bursa, asigurari, carti de credit, credit personal, ipotecar, credit pentru cumparari majore (automobile etc.) prezinta un mozaic relativ greu de descifrat.
Neexistand legi de protectie a consumatorilor pentru astfel de servicii, (de tipul SDB din Mexic, FDIC din SUA
