De ce greva functionarilor de la finante arata mai radicala decat altele, chiar decat protestul politistilor, violent si vulgar, dar fasait in cateva ore? De ce contopistii si birocratii, specie de birou agresiva in alte moduri, de regula subterane, s-au rasculat la vedere, pe holurile ministerului? Explicatia cel mai usor de vandut la tv: pentru ca au pierdut stimulente, au venituri de trei ori mai mici si rate la banca. Sau: din cauza incompetentei ministrului Ialomiteanu, intruchiparea lipsei de autoritate si competenta. Incomplet. Pentru ca un sistem mutant de suplimentare a veniturilor prin asa numitele stimulente, netransparent si arbitrar, a generat un lung sir de aberatii. Efectul prabusirii acestui sistem provoaca emotie si drame individuale.

S-a intamplat cam asa: pe la inceputul anilor '90, cineva a gandit un mecanism de stimulare a functionarilor pusi sa lupte cu evazionistii si datornicii catre stat. Adica, iti dau tie, inspector fiscal, un stimulent din banii recuperati, fie ca-i executare silita, insolventa sau ce-o mai fi. Ca doar nu te poti lupta cu sume mari fiind platit cu sume mici de stat. N-avem criterii clare la acordarea stimulentului, nici procente. Vedem doar ca el poate ajunge la trei salarii.

Incet-incet, sistemul stimulentelor la finante s-a extins la fel de nociv ca drepturile de autor in presa: soferii, secretarele, expertii, contabilii, sefii de birou, directorii, secretarii de stat si tot poporul din finante si-a lungit gatul la borcanul cu stimulente. Cu totii au inceput sa primeasca, pe criterii netransparente si arbitrare, stimulentul magic la capatul caruia rezulta un sistem tot nefunctional, ineficient si corupt. Oricine a interactionat cu vreun functionar de la fisc poate depune marturie.

Prin urmare, stimulentele n-au stimulat sistemul, dar au revigorat alte mecanisme birocratice profund noci