Degeaba face Emil Boc crize de vataf la televiziunea publica, puseul protestatar care se extinde in domeniul finantelor nu este decat efectul unor disfunctionalitati acumulate sub toate puterile, dar perpetuate aproape 2 ani de cabinetele pe care domnia sa le-a condus.
Aceste disfunctionalitati ajunse la decont poarta numele generic de stat clientelar, iar solutia gasita pentru aplanarea conflictului nu cred ca este mai mult decat o anestezie.
Daca ne uitam pe statele de plata din ministerul Finantelor ne crucim: soferi cu salariul brut de 1.000 de lei plus stimulente lunare de 3.000 de lei, bufetiere cu salariu brut de 600 de lei si stimulente de 1.700 de lei, pentru merite deosebite in combaterea evaziunii fiscale, de buna seama.
Vedem sefii de servicii cu venituri de 10.000 de lei, adica dublu fata de venitul ministrului, dar vedem si angajati ai trezoreriei, oameni cu cate doua facultati, de care depind veniturile bugetare, platiti cu 600 de lei salariu brut si inca vreo 600 de lei stimulente. Mai precis, vedem ca oamenii care muncesc cel mai mult si cel mai greu in MFP au cele mai mici venituri. Vedem o prapastie imensa in functionarimea muncita si saraca si clietela ghiftuita.
Regula stimulentelor este simpla: salariu infim pe cartea de munca si stimulente lunare in valoare maxima de inca 3 salarii, fara niciun criteriu cert de acordare. Adica cea mai mare parte a venitului era lasat la bunul plac al sefului. Stimulentele vin din venituri extrabugetare, sunt plati total netransparente, fara nicio legatura cu performanta si prin excelenta clietelare.
Stimulentele nu mai aveau nicio legatura cu performanta, fiind suplimente acordate arbitrar. Iar sindicatele au fost partase la acest sistem. De altfel, sotia liderului Sed Lex, Vasile Marica, este directoare in minister, cu venituri lunare de aproximativ 6
