Sfanta Parascheva a adunat si anul acesta la Iasi zeci de mii de credinciosi. Asezati rabdatori la rand, sirul lor s-a intins pe o lungime de peste doi kilometri. Multora li s-a facut rau, dar tot nu au renuntat. Mai ales in vremuri de criza, oamenii isi pun nadejdea in moastele sfintilor, asteptand in fiecare an o minune de la Dumnezeu.
Credinta este un sentiment foarte puternic pe plaiurile noastre, chiar daca in prea multe cazuri are la baza o stare de egoism. Ne rugam pentru noi, induram pentru noi, oferim unele bunuri tot cu speranta ca gestul frumos ni se va intoarce inzecit. Chiar ne-am dori ca Bunul Dumnezeu sa ne aiba in primul rand pe noi in atentie.
Exista, desigur, si alte motivatii ale credintei. De exemplu, sunt politicieni care o fac pentru imagine, atunci cand se inghesuie in biserica stiind ca vor fi filmati. Altii devin credinciosi doar atunci cand dau de greu.
Nu este nimic rau sa astepti ore in sir, la o coada de peste doi kilometri, pentru a saruta moastele Sfintei Parascheva. Rau este ca aceasta credinta "in masa" manifestata din cand in cand de catre romani, nu reuseste sa-si transmita valoarea spirituala si in viata cotidiana unde nepasarea, rautatea, iresponsabilitatea gasesc mereu loc fertil in spiritul nostru.
Cat de lunga ar fi coada daca ar trebui sa facea dovada bunului nostru simt, al corectitudinii sau a altruismului?
Cate ore am putea rabda in frig si ploaie daca ar trebui sa ne aratam spiritul civic sau mandria de a fi romani?
Cat de populata ar mai fi clasa politica daca li s-ar face politicienilor nostri un test obligatoriu de patriotism? Ar incapea ei in Palatul Parlamentului sau ar fi suficient un simplu birou?
Fiind retorice, intrebarile nu mai asteapta un raspuns, mai ales ca rezultatele le vedem in realitatea de zi cu zi, in performantele guver
