Una dintre cele mai prosteşti şi mai nesimţite reacţii ale politicianului român, atunci când i se cere socoteală pentru ce a făcut sau, mai ales, pentru ce n-a făcut, este să bage capul în nisip ca struţul.
Observaţia nu e nouă. A punctat-o ieri, chiar în rubrica de faţă, colegul Ion M. Ioniţă, notând ce cred propagandiştii partidului de guvernământ despre situaţia din ţară: “Ceea ce vedem nu există. Sunt doar exagerări ale presei duşmănoase”.
Carevasăzică, guvernanţii momentului ne dau de înţeles că l-or fi citit pe Fichte. Cum care? Johann Gottlieb Fichte, filosoful, unul din fondatorii curentului cunoscut sub numele de idealism. Care ne învaţă, nu-i aşa, că realitatea constă în ceea ce percepem, nu în ceea ce există.
M-am liniştit. Şi eu care credeam că dl Gheorghe Ialomiţianu, de pildă, nu-i decât un biet conţopist pedelist, promovat în scaunul de ministru al finanţelor în lipsă de altă soluţie. Când colo, ce să vezi? Dânsul nu ştie doar să calculeze TVA-ul, dar în timpul liber o fi vreun mare amator de clasici germani.
Revenind la problemele noastre, să observăm că şi dl Emil Boc arată să-l fi citit pe Fichte. Când tot mai mulţi români protestează, întâmpinându-i cu “huo” pe cei care le taie lefurile sau pensiile, actualul premier pare să nu ştie a spune decât: “N-avem”, “Nu se poate” sau “Nu există”.
Bun, una e să le răspunzi protestatarilor că, din cauza crizei, bate vântul prin visteria statului. Şi alta că situaţia grea care i-a scos în stradă nu este decât o invenţie a televiziunilor şi a ziarelor. Adică a jurnaliştilor plătiţi de “mogulii” cei răi. Care, dacă m-aş lua după declaraţiile dlui Boc şi ale şefului său de la Cotroceni, nu vor decât să răstoarne competentul nostru guvern şi incoruptibilul nostru preşedinte.
Am priceput. Adică reporterii n-ar relata, de fapt, ce se întâmplă cu adevărat, ci ceea ce-i pun patronii lor s
