Domnule presedinte le-ati luat mintile copiilor de la Guvern, nu mai stiu nici ei ce sa faca si ce sa spuna. Ati invartit-o si ati cotit-o pana nu mai stie nimeni cum e mai bine. Dracu poate sa mai descoase problema, ca baietii astia nu cred ca mai au vreo sansa. Poate ca ar fi bine sa ii ajutati, dar sa o faceti in asa fel incat sa inteleaga si omul care va aduce banii la buget.
Ati pus in fruntea Ministerului de Finante pe omul care se judeca cu Finantele, pentru a-si recupera stimulentele neplatite. Pe acelasi Ialomitianu l-ati pus sa taie si sa incondeieze stimulentele, dupa ce el insusi a incasat multe mii de euro astfel. Cu cata umilinta a preluat dansul mandatul la Cotroceni de la domnul Vladescu, cand dumneavoastra tocmai il avertizati ca trebuie sa puna capat practicii stimulentelor.
Oare in acel momentul a simtit domnul Ialomitianu cel mai mic ghimpe de remuscare pentru faptul ca accepta un mandat care, dupa cum il anuntati, ii contrazicea intreaga activitate de pana in acel moment. Oare s-o fi simtit vreo secunda vinovat? O clipa de remuscare?
Adevarul este ca v-ati prins singuri intr-o capcana fara iesire. Le-ati spus sa renunte la stimulente, ca nu e nimeni mai presus de lege. Ca cei de la Finante si de la Munca nu au cum sa primeasca, in timp ce profesorii, medicii si toti ceilalti bugetari nu iau nimic. Corect. Ca mafia stimulentelor, birocratia, legile proaste si neglijenta dumneavoastra au facut ca odata ele picate, salariile sa fie o mizerie e tot problema voastra.
Ca treaba sa fie si mai complicata, sa nu uitam de FMI si de ce ne temem noi de el. In primul rand, pentru ca am ramas fara bani de salarii si pensii si doar imprumutul lor ne-a salvat de la colaps. Primul imprumut. Pentru a-l obtine si pe cel nou, al doilea, trebuie sa respectam si noi totusi niste reguli. Una ar fi fost tocmai taierea si e
