O ruptura, inca o ruptura foarte periculoasa se manifesta acut in societatea romaneasca: angajati in mediul privat vs bugetari. Forumurile, interventiile ascultatorilor pe la radio si TV o scot la iveala abundent si agresiv.
Cei mai multi dintre angajatii sau fostii angajati ajunsi someri din mediul privat considera ca bugetarii sunt cu totii osanza pe care ei o cara in spate sau din cauza carora si-au pierdut locul de munca. Bugetarii, fara exceptie, sunt priviti cu ura si dispret, sunt perceputi ca inutili si impovaratori, o specie care huzureste pe banii storsi din munca privatilor si de a carei exterminare depinde relansarea Romaniei.
Aceasta mentalitate este un efect al crizei, dar si al lipsei cronice de reforma si restructurare la nivelul aparatului bugetar, cu mult supradimensionat. Dupa cum remarca Mugur Isarescu, nu exista nicio justificare economica pentru care statul supracentralizat ceausist functiona cu 800 de mii de bugetari, iar statul capitalist condus din 2005 de guverne declarate de dreapta are nevoie de un numar dublu de bugetari. Explicatiile nici nu sunt economice, ci de cu totul alta natura.
In primul rand este vorba despre clientelism si nepotism, ajunse la cote incredibile. Cate o functie calduta, bine platita sau cu bun acces la spaga reprezinta o modalitate ideala de recompensare a clientilor partidului. In plus, oameni de partid bine plasati in functii cheie aduc mari servicii financiare, pentru pusculita de partid intre alegeri si electorale din patru in patru ani. Legea functionarului public care ar fi trebuit sa puna capat acestor nereguli a fost fie ocolita prin tot felul de teripuri de liberali, fie de-a dreptul siluita prin ordonanta de urgenta de guvernul PD-L + PSD.
Apoi este vorba despre o lipsa cronica de viziune la nivelul statului. Niciun domeniu nu a fost auditat, nimeni nu stie
