Evolutia Romaniei anului 2010 a facut o separare clara intre personajele care intra saptamanal in Palatul Victoria pentru a participa la sedintele de guvern si marea masa a cetatenilor: primii nu cred in saracie iar ceilalti nu-i mai cred pe primii!
Separata de lupta zilnica a romanilor pentru supravietuire, aristocratia "portocalie" se comporta precum Nero: Roma arde si el canta la harpa. "Guvernul" pare sa fie numai acel grup de 20-30 de oameni miruiti cu harul politic al lui Traian Basescu. Restul cetatenilor par sa fie doar "gloata nerecunoscatoare" care comenteaza mereu. Unde sunt visurile de prosperitate de acum 2 ani? Unde sunt previziunile optimiste si discursurile inaltatoare?
Statul sau cetateanul?
Reforma pare sa fie devenit laitmotivul existentei politice a lui Emil Boc. O reforma despre care ne tot vorbeste PD-L si care seamana, din ce in ce mai mult, cu o Fata Morgana, pare sa mai fie orientata doar catre functionarea a unei entitati abstracte denumita stat si nu catre bunastarea cetatenilor care compun acest stat.
Si totusi, la ce bun sa mai insisti cu acelasi gen de "reforma" a unei notiuni foarte vagi cum e cea de stat daca simultan iti pauperizezi proprii cetateni? Asemenea abordari nu sunt nici noi nici surprinzatoare. Ele se repeta ciclic in istorie si sunt specifice mai ales regimurilor care tind spre o forma autoritara de conducere: statul este mai important decat cetateanul!
Confruntat cu efectele unei crize pe care nu si-a dorit-o nimeni, guvernul PD-L s-a dovedit incapabil sa gestioneze un buget al statului din ce in ce mai mic. Si-atunci au ramas blocati in solutia evidenta a amuputarilor bugetare in toate domeniile.
Despre solutia cresterii bugetului prin relansarea economica, atragerea de fonduri europene sau investitii directe nu mai vorbeste nimeni. Ascuns in spatele