Am asistat zilele trecute la o operaţiune de salvare aproape imposibilă. Vorbesc despre o salvarea celor 33 de mineri din mina San Jose,Chile, care au stat mult timp la o adâncime de 622 de metri. Felicitări celor care au reuşit această performanţă. Cu teamă mă gândesc ce s-ar fi întâmplatcu cei 33 de mineri dacă rămâneau blocaţi sub pământ românesc. „Autorităţile" noastre nu sunt în stare să elucideze cazul scafandrilor dispăruţi în seara zilei de 9 septembrie, Zarafu şi Ispas, în timp ce încercau să filmeze epava cargoului turesc Medy. Nu-mi explic de ce nimeni nu cerceteză nava, unde se presupune că s-ar afla trupurile neînsufleţite ale celor doi scafandri. Poate că ar fi mai bine ca salvatorii minerilor din Chile săse ocupe şi de acest caz, atâta timp cât şefii instituţiilor din Constanţa problemă ridică din umeri.

Mi se pare normal ca atunci când nu poţi face o treabă să te dai la o parte şi să laşi pealtul mai capabil să se ocupe de problemă. La noi nu se poate aşa! Cine are puterea în mână nu recunoasşte atunci când este depăşit de situaţie. Ce s-ar fi întâmplat dacă în loculscafandrilor Zarafu şi Ispas s-ar fi aflat copii şefilor din Portul Constanţa. Nu spun că mi-aş fi dorit acest lucru însă curiozitatea mă îndeamnă să imaginez un astfel de scenariu. Trecea aproape o lunăşi jumătate de la dispariţia lor fără ca aceştia să fie găsiţi? Eu cred că nu. La fel nu cred nici faptul că SC Shark SRL, singura firmă care are aviz să cerceteze nava Medy, să se fofilescă săptămânibune sub pretextul obligaţiilor contractuale pentru a nu coborî în mare. Mai mult ca sigur desfăşurarea de forţe ar fi fost fără precedent. Realizez că acest caz a fost aproape uitat de „salvatori".Nimeni nu mai spune nimic, toţi îşi dau cu părerea iar rezultatele întârzie să apară. Şefii instituţiilor ale căror activităţi au legătură directă cu mare ridică acum din umeri, fără să poatăofe