Afectează cu precădere persoanele tinere, cu vârste între 25 şi 45 de ani, mai ales femeile. Poate fi cauzată de anumite defecte congenitale ale vaselor de sânge sau ale inimii, dar, cel mai frecvent, apare secundar bolii pulmonare obstructive cronice.

Singurele asemănări ale hipertensiunii pulmonare cu hipertensiunea arterială comună sunt că ambele înseamnă creşterea presiunii sângelui prin vasele de sânge şi că sunt determinate de îngustarea arterelor. Totuşi, „atât cauzele, cât şi tratamentul celor două tipuri de hipertensiune sunt diferite", atrage atenţia prof. dr. Dan Gaiţă, preşedintele Programului Naţional de Prevenţie Cardiovasculară.

Ventriculul drept al inimii pompează sângele care se întoarce din corp în arterele pulmonare, pentru ca acesta să primească oxigen. În mod normal, presiunea în arterele pulmonare este cu mult mai mică decât cea din circulaţia sistemică (15 mmHg - tensiunea pulmonară, faţă de 130/85 -

cea sistemică). Însă, pe fondul unor defecte congenitale, al unor afecţiuni cardiace sau ale vaselor de sânge, tensiunea pulmonară creşte, lucru care suprasolicită inima şi, în timp, duce la insuficienţă cardiacă.

Forma secundară, cea mai frecventă

Atunci când apare din cauza unor defecte congenitale ale inimii sau ale arterelor pulmonare, hipertensiunea pulmonară se mai numeşte şi primară. Însă această formă a afecţiunii se întâlneşte destul de rar, cea mai frecventă fiind hipertensiunea pulmonară secundară.„Bronhopneumonia obstructivă cronică se poate însoţi de hipertensiune pulmonară. De asemenea, emboliile pulmonare sau trombozele la nivelul arterelor pulmonare (astuparea lor cu cheaguri de sânge) determină acest tip de hipertensiune", explică prof. dr. Dan Gaiţă.

Şi unele afecţiuni autoimune, cum sunt lupusul eritematos şi dermatomiozita (boală inflamatorie a muşchilor striaţi şi a pielii), pot duce la creşter