Nu mai este pentru nici un roman o stire de senzatie sa auda sau sa vada la televizor cum elevii isi bat profesorii sau cum elevii se bat ei intre ei, salbatic, animalic, irational, fara sa se gandeasca la consecinte ori cum profesorii ii bat pe elevi convinsi fiind ca "bataia e rupta din rai" sau ca asa au fost batuti si ei, candva, in copilarie, si nu li s-a intamplat nimic, au crescut si au ajuns oameni.
Timpurile s-au schimbat si bataia nu mai este perceputa ca o facere de bine. Dar inca nu s-a spus nimic despre elevi dresati, copii din clasele primare adesea victime tacute si infricosate ale invatatorilor.
Exista astfel de copii, copii dresati precum animalele numai ca animalele dresate vin spre om sa-si primeasca recompense si nu ca sa fie pedepsite.
S-a intamplat sa predau un timp si la clasa aceea in locul colegei care a lipsit o perioada mai lunga de la scoala din motive obiective. Intram la clasa numai doua ore pe saptamana, timp in care nu-i puteam cunoaste pe copii si despre relatiile lor cu doamna invatatoare nu-mi permiteam sa intreb, nu aveam eu calitatea si nici obiceiul sa fac asa ceva.
Intamplarea a facut ca intr-una din ore un elev dintr-o banca din spatele clasei sa nu fie atent. L-am chemat la catedra cu caietul. Nu scrisese nimic. L-am rugat sa fie atent si in pauza sa copieze de pe tabla ce-i lipsea.
I-am vorbit pe un ton calm, cald, sfatuitor, fara intentia de a-l certa si i-am promis ca ora viitoare o sa-i controlez iar caietul, ca o sa-l si ascult si ca vreau sa-i dau o nota mare, dupa care i-am spus sa se intoarca la banca lui.
Copilul s-a indreptat spre banca lui, a lasat caietul pe banca si, cu fata imbujorata si ochii in lacrimi, a revenit la catedra ezitand si clatinandu-se parca. Ajuns din nou in fata mea, copilul si-a apropiat palmele si le-a intins ingrozit spre
