Uneori, literatura de suspans este singura modalitate de a afla ce se petrece dincolo de cortina după care acţionează serviciile secrete şi angajaţii lor. Multe dintre thrillere sunt bazate pe fapte reale, beneficiind de o documentare meticuloasă.
Dintr-o astfel de categorie face parte şi "A treia femeie", romanul lui Mark Burnell. O naraţiune complexă, de peste 500 de pagini, cu multe personaje implicate în acţiuni paralele şi cu o aglomerare de evenimente ce-i asigură ritm, tensiune.
Eroina face parte dintr-o lungă serie de ucigaşi plătiţi. La început, Stephanie Patrick este folosită de guvernul britanic pentru a elimina diverşi adversari incomozi. Prestaţia sa este generos remunerată. Evident, ea foloseşte diverse nume, astfel încât să-şi piardă urmele. Şapte paşapoarte cu identităţi diferite sunt păstrate în cutiile de valori ale unor bănci din Frankfurt, Valencia, Bratislava, Trondheim, Baltimore, Osaka. Dar cel mai mult îi place să acţioneze sub înfăţişarea Petrei Reuter.
Autorul surprinde cu multă fineţe glisarea dintr-o personalitate în alta - în comportament, în vestimentaţie, în limbaj. Fiindcă Stephanie, excelent instruită, s-a transformat nu numai într-o perfectă maşină de ucis, dar şi într-o actriţă desăvârşită, capabilă să interpreteze cele mai diverse roluri. Poate fi şi o atrăgătoare femeie de lume, dar şi o prostituată sau o tânără umilă. Capacitatea sa rapidă de metamorfozare are ceva cameleonic.
La un moment dat, Stephanie vrea să iasă din jocul periculos în care s-a prins. S-a săturat să mai lucreze sub acoperire, privind mereu peste umăr cu frică. Însă desprinderea din sistem este imposibilă. Nu mai are cum să trăiască pe cont propriu, o viaţă în care să nu trebuiască să asculte de ordine şi să nu se mai lase manipulată. Şi de-abia din acea clipă cunoaşte cu adevărat ce înseamnă să fii hăituit oriunde t
