Am fost fericitul posesor al unei invitatii la seara de debut din cadrul unei manifestari de exceptie. Este vorba de "Filmele Festivalului Cannes la Bucuresti". Prezenta Excelentei sale Ambasadorul Frantei la Bucuresti, domnul Henri Paul, a adus un plus de prestigiu primei zile a acestui sa-i spunem "mini Cannes".
Numerosul public prezent, in mare parte iubitor constant al filmului bun de pretutindeni, avea desigur nerabdarea sa vada in premiera bucuresteana filmul "Oncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies anterieures", adica, intr-o traducere adaptata, "Unchiul Boonmee, care-si aminteste din vietile sale anterioare".
Altfel spus, filmul care a fost incununat cu Marele Premiu al Festivalului de la Cannes.
Am impartasit la randul meu aceasta nerabdare, cu atat mai mult cu cat era vorba de un film apartinand unei tari - Thailanda - despre ale carei realizari cinematografice nu cunosteam nimic.
Faptul ca printr-o intamplare aveam sa il am in dreapta mea pe reputatul ziarist Cristian Tudor Popescu, mi-a adus un plus de satisfactie.
Poate ca nu i-am impartasit intotdeauna opinile politice, dar l-am urmarit cu placere in schimb atunci cand, asezat intr-un fotoliu, a facut o buna figura in postura de critic de film.
Cu atat mai mult, nu ma voi hazarda aici intr-o critica de film. Sa lasam asta, nu-i asa, in seama specialistilor. Cu toate astea am sa incerc sa punctez cateva idei. Eventual spre binele celor care vor dori sa vada acest film.
Este bine de stiut ca in acest film, numarul personajelor in viata este aproximativ egal cu al celor venite din "cealalta lume". Pana aici nimic rau.
Un personaj venit de dincolo ne pune la curent cu o noutate de ultima ora si anume ca citez: "nu se mai poarta ca fantomele sa umble prin rai. Ele ii insotesc pe cei vii".
Avem
