Carmen Peter locuieşte în Belgia din 1991 şi consideră că este mult mai uşor să te angajezi la Comisia Europeană (CE) faţă de anii trecuţi. Cum concursul EPSO (Oficiul European pentru Selecţia Personalului) s-a schimbat şi se susţine în fiecare an, candidaţii trebuie doar să urmărească site-ul EPSO şi să se pregătească pentru probele specifice fiecărei poziţii.
V-aţi născut la Turda, iar, în prezent, sunteţi stabilită la Bruxelles din 1991. Cum aţi reuşit acest lucru şi ce va determinat?
Este o întrebare care îmi răscoleşte amintirile. De fapt, am plecat din ţară pentru că eram într-o disperare. După un an de la Revoluţie nu se întâmpla nimic bine sau se întâmpla bine, dar nu pentru categoria de oameni de intelectuali din care eu făceam parte. Cei care reuşeau să se descurce erau mai degrabă „bişniţari", iar eu nu făceam parte din categoria lor. Deci, după un an de aşteptare, în care am crezut că vom trece la altă viaţă, „mi-am luat inima" şi am plecat în Occident, despre care nu ştiam nimic, în afară de faptul că este spre vest. Atunci, aveam o educaţie foarte bună la bază. Aveam o diplomă de matematică, vorbeam franceză şi engleză la un nivel destul de avansat pentru cineva care nu ieşise niciodată afară din ţară. În plus, aveam o bază de pregătire teoretică şi practică cu care ziceam că pot să mă realizez.
Cum aţi studiat cele două limbi străine de care amintiţi înainte de 1989?
La mine, franceza a fost prima mea limbă străină. Cred că mama mea a fost cea care a vrut limba aceasta. Apoi, la liceu, eu am ales engleza, iar cu bazele acestea teoretice destul de seriose, am venit în Bruxelles. După aceea am hotărât să „construiesc casa deasupra temeliei". Trăind la Bruxelles, îţi dai seama că sunt oameni care vorbesc cinci sau şase limbi. Iar, cu timpul, am mai învăţat italiana şi spaniola, dar vreau să zic că asta nu este nimic