Încă de prin 2002, compania care deţine încă monopol pe piaţa energiei electrice din România a gândit o mişcare aducătoare de profituri care să intre direct în buzunarele unor „băieţi deştepţi". La acea vreme, după un model brevetat ulterior şi de alte instituţii cu nume cel puţin la fel de sonore, s-a luat decizia externalizării serviciului de citire al contoarelor. Acest lucru s-a făcut prin societăţi „partenere", alese cu grijă. Două dintre ele sunt Sindserv S.A. şi Alt Univers Company 2002 S.A. Obiectul de activitate al acestora este „activităţi de servicii suport pentru întreprinderi".

Sindserv, societatea care se ocupă de contoarele constănţenilor are sediul în Cernavodă şi are ca acţionar majoritar o federaţie sindicală din domeniul energiei (Federaţia Energia Mileniului 3). Preşedintele acesteia se numeşte Gheorghe Căpăţână (nume predestinat externalizărilor), iar ca administratori sunt Gheorghe Nedelea, Tudor Marin şi Eugen Căpităneanu. Cealaltă companie, Alt Univers Company 2002, îl are ca preşedinte pe Adolf Mureşan, totodată preşedinte al Federaţiei Naţionalea a Sindicatelor din Electricitate-Univers, organizaţie din care face parte şi Federaţia Energia Mileniului III. Toată această „facere de bine" se resimte în facturile consumatorilor finali, care plătesc salariile angajaţilor celor două firme fără să ceară în mod explicit citirea contoarelor de către o firmă privată sau măcar să aibă un contract, fie el şi impus, cu cei de la Sindserv sau Alt Univers Company 2002. Pe de altă parte, facturarea serviciilor ENEL de către Sindserv sau Alt Univers Company 2002 este o faptă controversată şi apreciată ca fiind abuzivă de către unii avocaţi. Practic, consumatorul plăteşte curentul către altă societate decât cea furnizoare, iar în caz de litigiu, ENEL poate susţine în orice moment că nu i-au fost plătite debitele în mod direct. De altfel, as