Grava si infricosatoare, in stenogramele rusinii, este agresiunea continua, explicita si coordonata personal de Sorin Ovidiu Vantu asupra institutiilor statului si asupra unor figuri cheie din politica, in tentativa de a si le subordona in functie de interesele sale, nu din dorinta de a apara interesul public. Socheaza disponibilitatea generala, din politica si presa, la compromis si complicitate. Unii se arata chiar entuziasti sa o faca, dupa cum plastic se exprima SOV, "fara batista". Este firul rosu al discutiilor dintre el si jurnalisti, dintre el si politicieni. SOV are un plan si tinte clare. Sa puna el viitorul presedinte al Romaniei, sa obtina puterea absoluta.
Vrea o garantie ca nu o sa-l mai ”doara capul 20 de ani dupa aia”. De mare relevanta ramane fragmentul in care Vantu se ingrijeste sa fie primul care-l felicita pe Geoana, despre care, cu o zi inainte, spunea ca a luat m... cu hidrantul. Il numeste solemn domnule presedinte al Romaniei, cerand sa fie notat in catastifele istoriei. Sa nu uite, cumva, cui ii datoreaza functia suprema.
Puterea absoluta l-ar fi facut mai intai un om liber, iar apoi liber sa faca orice. Recurs la memorie, pentru cei loviti de amnezie: pe data 2 decembrie, cu trei zile inainte de turul decisiv al alegerilor prezidentiale, Mircea Geoana il viziteaza pe Sorin Ovidiu Vantu. In aceeasi zi, tot pe 2 decembrie,Nicolae Popa este arestat la Jakarta. A doua zi, Mircea Geoana, intr-un interviu acordat lui Catalin Tolontan, declara ca o va schimba pe Laura Codruta Kovesi de la sefia Parchetului General. Acum, parca se vede mai limpede.
Putina istorie contrafactuala: Geoana iese presedinte, face ordine in Parchetul General. Dosarul Popa intra la congelat, iar indonezienii n-au decat sa-l extradeze pe omul lui Vantu cat vor. SOV scapa de arest, de dosarul favorizarii infractorului, dar si de acuzatiile
