De regula, cand se intampla ceva cu un elev, fie fata sau baiat, se vorbeste imediat despre parinti. Si, fereasca Dumnezeu, ce acuze se aduc parintilor plecati din tara alungati de saracie dar si de dorinta de a oferi copilului un trai decent, o viata mai buna.
Nu se vorbeste insa, decat foarte rar sau chiar deloc, de parintii care sunt in tara, acasa, despre mamele, de cele mai multe ori casnice, care habar nu au ce fac la scoala copiii lor sau macar daca merg la scoala, in cele cateva ore cat lipsesc de acasa, ori sunt in cu totul alta parte, unde numai scoala nu se face.
Si gunoiul se tot ascunde sub pres.
Mamele copii - anormalul devenit obisnuinta
Pe de o parte, directorul scolii ameninta, tuna si fulgera in cancelarie sau in sedinte ca trebuie pastrata onoarea scolii, demnitatea scolii si cadrele didactice nu au voie sa vorbeasca, sa reclame parintilor ce stiu despre copiii lor, nu au voie sa comenteze ceea ce vad si aud, nu au voie sa se implice in viata acestor minori care sunt condamnati sa creasca precum buruienile.
Sigur ca nu avem nevoie in scoala de politie, procuratura, presa, anchete, inspectori de la ISJ. Pe acestia nimeni nu-i iubeste si nici nu-i doreste prin preajma. Dar nu se face nimic pentru copii, pentru acesti copii rataciti, ca sa nu fie nevoie de anchete si reclamatii.
Si de ce cadrele didactice trebuie sa fie multumite numai de faptul ca acesti copii vin la scoala sa existe acolo un numar de elevi, ca sa fie salariile asigurate si scoala sa nu fie inchisa?
Pe de alta parte, parintii indolenti, indiferenti ori prea preocupati de ziua ce vine cand din nou, in casa, e nevoie de paine.
Toata lumea este ocupata si preocupata, fiecare isi vede de interesele lui si toti stramba din nas, cand citesc ca a crescut ingrijorator numarul mamelor minore, pentru