Cu un peron plin de gropi, care, dacă nu eşti atent, pot provoca fracturi sau luxaţii ale membrelor inferioare, şi cu un acoperiş care dă bătăi de cap călătorilor la fiecare ploaie, gara din Urziceni oferă o privelişte dezolantă.

Clădire centenară

Clădirea care datează din 1906 pică adesea pradă călătorilor nervoşi. „Nu avem zi fără un geam spart sau fără un perete măzgălit“, spune Ion Vintilă (55 ani), un CFR-ist bătrân din Urziceni. Dacă zidurile gării au fost ridicate din cărămidă solidă şi au făcut faţă cât de cât intemperiilor, acoperişul este măcinat de timp, iar la fiecare ploaie apa se infiltrează în clădire. De asemenea, prin tâmplăria care datează de la mijlocul anilor ’70 vântul suflă cu putere în fiecare iarnă. „La fiecare ploaie, apa se scurge pe perete, iar uşile se trântesc ca într-un film de groază. De peron, ce să mai zic, că ăla cu patru saci de ciment era rezolvat“, spune Gică Pâr, un bărbat de 45 de ani, care face zilnic naveta între Urziceni şi Alexeni. Peisajul din jurul gării este unul trist. La doar o sută de metri de peron, zac mormane de traverse, uitate de ani buni într-o dezordine firească deja la CFR, bălării multe şi o toaletă de-a dreptul dezgustătoare, închiriată de o firmă privată, care percepe o taxă de intrare de un leu. Iar asta deşi uşile abia se ţin în balamale, chiuveta este prevăzută cu un furtun, în loc de baterie, iar pisoarul a fost menajat la începutul secolului XX. „Nu sunt speranţe de modernizare în viitorul apropiat, în condiţiile în care CFR-ul abia mai are bani de salarii“, mai spune Ion Vintilă.

Citiţi mai multe în ediţia de astăzi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Slobozia !