Povestirea selectată din „Decameronul“ lui Boccaccio continuă cu un fragment care descrie stratagema prin care tânăra Bartolomea evită să se întoarcă la bătrânul ei soţ, distinsul judecător Ricciardo din Chinzica, preferând să rămână cu piratul Paganino din Monaco.

„Ducându-se, aşadar, la Paganino acasă, se aşezară într-una din odăi şi Paganino porunci s-o cheme pe femeie; dânsa, frumos gătită şi îmbrăcată, ieşi dintr-o odaie şi se îndreptă spre locul unde se aflau messer Ricciardo cu Paganino dimpreună; dar nu suflă o vorbă mai mult către messer Ricciardo decât ar fi suflat spre orice alt străin pe care Paganino l-ar fi adus în casă. Văzând acestea, judele, care se aştepta a fi primit cu braţele deschise, se minună din cale-afară şi prinsese a-şi zice întru sine: «Pesemne dorul după ea şi tot ce-am îndurat de când mi-a fost răpită m-au preschimbat în aşa hal, încât nu mă mai recunoaşte». Din care pricină îi zise:

- Nevastă, scump plătit-am eu ceasul rău cu pescuitul, căci n-a mai fost nicicând pe lume durere ca a mea, din ziua în care te-am pierdut; şi-acu', c-am dat de tine, te porţi cu mine mai rău ca o străină, de parcă nici nu m-ai cunoaşte. Nu vezi că sunt messer Ricciardo, messer Ricciardo al tău, care am venit aici anume ca să plătesc acestui om de treabă, în casa căruia ne aflăm, oricât, numai ca să te am din nou şi să te duc cu mine? Că el se învoieşte pe ce-i dau eu şi-i gata să mi te dea înapoi.

Femeia, întorcându-se către dânsul cu o umbră de surâs pe buze, îi zise:

- Mie îmi vorbeşti, messere? Nu mă încurci cumva cu alta? Că despre partea mea, eu nu-mi aduc aminte să te mai fi văzut vreodată.

Şi judele, săracul, iar:

- Ai grijă de ce spui, nevastă! Uită-te bine şi-ai să vezi, de vrei să-ţi aminteşti, că eu sunt omul tău, Ricciardo din Chinzica.

Femeia îi zise atunci:

- Să-mi fie cu iertare, messere, d