Am citit cu atentie articolul dlui Matei Visniec. Ii sunt profund indatorat pentru placerea pe care am simtit-o cu  doua capodopere adevarate, scrise de domnia sa: “Petit Boulot pour vieux clowns” (Angajare de clovn) si “L’histoire du communisme racontee aux malades mentaux” (Istoria comunismului povestită pe întelesul bolnavilor mintali); bineinteles articolul de astazi mi-a facut o mai mica placere. Cunosc lumea ingrata in care traim si faptul ca este mai usor sa critici decat sa lauzi, nu asta este insa subiectul, asa ca, din nefericire, nu pot vorbi despre literatura dlui Visniac, ci despre articolul publicat astazi pe Contributors.ro. Dl Visniec traieste in Franta si simte o adeziune fata de anumite valori valabile pentru o mare parte a francezilor. Aceste valori au fost promovate de zeci de ani de intelectualitatea franceza,  care a transformat Franta dintr-o mare putere globala intr-o tara care se zbuciuma  sa ramana social, cultural si economic pe un plan net inferior aliatilor ei atlantici. Nu vorbim despre nici o oroare a lumii anglo-saxone si nici un fel de ultraliberalism, vorbim despre posibilitati! Vorbim despre o realitate creata de un capitalism fiduciar, asa cum l-am descris in articolele mele, dar care exista peste tot, inclusiv in Franta. In Franta, acest capitalism nu a fost importat, este al lor si exista de zeci de ani. Daca Franta si-ar fi reglat si controlat sistemul bancar mai bine decat altii, atunci da, ei ar merita sa traiasca mai bine decat altii, nu au facut-o atunci ce se poate  face.  S-au pierdut sume de bani enorme si acum statul  nu mai poate sustine  lejeritatea. Care ar fi alternativa? Nationalizarea bancilor, trecerea la o economie centralizata? Bariere vamale? Protectionism economic? Exista o “economie speculativa” si trebuie luptat impotriva ei, de aici insa si pana la economia care produce obiecte de consum si servicii care di