Printr-un comunicat de presă dat publicităţii ieri, 19 octombrie 2010, Ministerul Justiţiei face cunoscut că a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o scrisoare prin care îşi reiterează solicitarea de suspendare a „Programului pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea activităţii în instanţe în anul 2010". După lecturarea comunicatului, pot afirma cu tărie că Ministerul Justiţiei pare a avea ca singur obiectiv grăbirea actului de justiţiei şi nicidecum modul în care acesta este înfăptuit. Un fel de producţie pe bandă fără control al calităţii. În viziunea ministrului justiţiei, „durata procedurii judiciare reprezintă un indicator de măsurare a modului de funcţionare a justiţiei ca serviciu public". Este facil de observat, chiar şi pentru un ochi neavizat, că punctul de start al argumentării Ministerului Justiţiei este complet greşit. Mai mult se susţine ca posibilă şi foarte probabilă varianta de lucru în care un judecător poate refuza intrarea în şedinţă odată cu atingerea unui număr maxim de puncte. Acest lucru este in mod clar ilegal, aşa cum reţine şi CSM-ul în comunicatul său de presa, dar mai ales lipsit de orice raţiune practică. În eventualitatea în care domnul ministru vede o soluţie in acest sens, ar fi bine să o expună. Este inutil de menţionat o realitate evidentă, respectiv numărul în continuă creştere a dosarelor de la un an la altul. În consecinţă, problema nu trebuie atacată în acest fel de Ministerul Justiţiei, ci, acest organism trebuie să ia în considerare rezolvarea unor probleme acute precum lipsa sălilor de judecată în raport cu creşterea constantă a volumului de activitate, desfăşurarea activităţii în spaţii necorespunzătoare şi insalubre, netransferarea sumelor rezultate din taxele judiciare de timbru şi amenzile judiciare, subdimensionarea schemelor de personal, etc. Orice reformă sănătoasă a sistemului judiciar trebui