A câştigat zeci de medalii naţionale şi internaţionale la judo, iar la unifight a cucerit titlul de vicecampion mondial.

A intrat prima dată într-o sală de sport când avea 10 ani, când părinţii s-au decis să-i găsească o ocupaţie ca să-şi consume energia. A ales să facă judo pentru că voia să practice un sport care se pretează mai mult băieţilor.

Recunoaşte că la început a luat totul în joacă şi nu şi-a imaginat nicio clipă că va face performanţă. După cinci ani de pregătire, a cucerit bronzul pe echipe la Campionatele Naţionale de Judo pentru juniori şi, două luni mai târziu, a luat argintul la individual la aceeaşi competiţie. „Când am obţinut prima medalie aveam 14 ani, iar adversarii mei aveau 18 sau 19 ani“, spune sportivul.

S-a retras din judo în 2005

În 2001 a fost selectat în Centrul Olimpic de la Oradea. După ce a participat la competiţii naţionale şi internaţionale cu lotul olimpic a venit şi prima lovitură din cariera de sportiv. La Cupa Mondială de Judo, din 2001, de la Budapesta, şi-a zdrobit cotul şi, pentru o clipă, a crezut că viaţa lui de sportiv avea să ia sfârşit. A avut nevoie de intervenţii chirurgicale. Nu s-a lăsat învins şi, în 2002, a ajuns Campion Naţional la Juniori I.

Au urmat apoi o serie de succese la balcaniade, campionate naţionale, iar în 2005 a decis să pună capăt carierei de sportiv de performanţă. În 2008 a călcat din nou într-o sală de sport pentru a face mişcare de întreţinere. „În 2009, antrenorul de judo Mihai Gosav mi-a propus să particip la Campionatele Mondiale de Unifight. Nu am stat pe gânduri şi am acceptat“, îşi aminteşte Ionuţ. Chiar dacă la început nu ştia nimic din tainele unifight-ului, în două luni s-a pus la punct cu tehnica, iar perseverenţa sa i-a fost răsplătită cu titlul de vicecampion mondial la unifight.

Întrebări şi răspunsuri

Crezi că merită să mai