Revenirea temei in spatiul public s-a produs prin discursul antielitist, antiintelectualist declansat ca urmare a inregimentarii unor personalitati "independente" in oastea presedintelui. Un discurs cand lucid, cand lacrimos, a carui intentie nu e totdeauna clara.
Asteptam sa fie evaluat mai intai sistemul bolsevic de valori, cum era cazul, si abia apoi integritatea celor amestecati in batalia politica postdecembrista. De valori se discuta naiv, cei buni (ai nostri) - cei rai (ai lor), asa stand lucrurile in imaginarul popular. Din cauza nepriceperii la doctrine, nici miscarile politice valahe n-au ajuns prea departe de epoca bizantina a verzilor si a albastrilor, mereu in rascoala.
Sentimentul decaderii valorice era prezent si inainte de '89, mai cu seama in cugetul catorva iluminati, aflati in raspar cu regimul. Oficinele comuniste propagau ideea ca produsele culturii si ale civilizatiei capitaliste sunt decadente, iar cele ale realismului socialist, in continua inflorire, pline de umanism.
Dupa ce-au terminat cu maretele realizari, culturnicii se afla in fata unui moment crud al adevarului, care ar trebui confirmat de piata. Numai ca piata noastra inca nu a devenit market, ci a ramas un fel de obor, cu targuieli ca acelea si inselatorii cat incape, in romana "piata" fiind sinonim cu "ceata".
"Scrieti, baieti, numai scrieti", ne sfatuia batranul Heliade, ca tipografia sa mearga din plin. Azi nu exista ins respectabil daca nu scrie carti, nici om politic fara opera voluminoasa. Piata? Doar famelicii jurnalisti mai subvietuiesc din scris. Incet-incet, nu mai recitam cu insufletire versurile marilor clasici si ale poetilor contemporani, dar ne ascundem in dosul surii cu "Bagau" si cascam ochii cat cepele la reviste despuiate, cu noile achizitii ale capitalismului de cumetrie.
Intr-un context mai larg, se poat
