I-am luat de atâtea ori apărarea atunci când a fost vorba de revendicările legate de drepturile comunităţii maghiare încât mulţi din cei din jur au ajuns să-mi cerceteze originile etnice. E unul din puţinii politicieni despre care am scris de bine, chiar şi atunci când tonul şi ideile sale păreau exagerate. Pentru ceea ce a făcut la Revoluţie merită câteva file în orice manual de istorie. E vorba despre episcopul Tokes Laszlo.

Scrisoarea trimisă Asociaţiei Judeţene de Fotbal Bihor de Tokes în calitate de vicepreşedinte al Parlamentului European prin care cere acesteia să decidă rejucarea unei meci din Liga V a echipei la care joacă fiul său e însă o mizerie. Puteţi citi conţinutul ei în Gazeta Sporturilor.

Gestul lui Tokes arată, din păcate, că obiceiurile de la Bucureşti, spre care dă senzaţia că priveşte uneori cu dispreţ, nu-i sunt deloc străine. Şi că ceea ce face Videanu, atunci când, în calitate de ministru, întreabă Bruxelles-ul, despre chestiuni legate de firma sa, poate face şi un episcop reformat de Piatra Craiului. A-ţi invoca funcţia pentru a obţine un beneficiu personal e, dacă nu mă înşeală memoria, faptă penală. Şi e dezonorant.

Pe de altă parte, nu pot decât să remarc că Adevărul nu a sărit departe de trunchi, atunci când vine vorba de puseele naţionaliste ale fostei Scântei sau ale mandatului Tinu-CTP.

Să-i pui etichetele de “şovin”, “extremă dreaptă” lui Tokes în şapoul şi în conţinutul unei text ce ar fi trebuit să fie pur informativ şi care a stat ieri ore-n şir deschidere de site e lipsă de profesionalism şi cultură politică. Şi asta pentru ce? Pentru că a “îndrăznit” Tokes să-i scrie o epistolă cancelarului Angela Merkel, în care îi relata acesteia, cum a fost românizată în anii comunismului, Universitatea Bolyai şi în care i se plângea acesteia că maghiarii nu au o universitate de stat a lor.

I-am luat de atâtea or