"In timp ce pescuitul industrial european are la bord aparate sofisticate cu multe beculete si echipamente cu comanda electronica, pe lacul Razim, in octombrie, se pleaca la pescuitul la navoade ca intr-un spectacol demonstrativ de la un muzeu al satului. Pescarii lipoveni refuza cu dispret barcile din fibra de sticla si orice a adus modernizarea in ale pescuitului. Ei continua sa inece cariile care isi fac rost prin lemnul uneltelor lor vechi de pescuit scufundandu-le zile intregi in apa lacului si continua sa-si inadeasca navoadele dupa cum au invatat de la parinti", scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu.

"De pe mal, lacul Razim arata ca o mare, iar cand bate vantul se ridica valuri uriase. Sezonul de pescuit la navoade a inceput anul acesta cu vreme buna. La sase dimineata nu se auzea decat scartaitul de guma al celor 16 perechi de cizme pescaresti care urcau in barci. Doua ore a durat drumul pana la locul unde s-a aruncat primul navod."

“S-au pus pe noi. Dupa ce ca nu mai e peste s-au pus cu taxele pe noi. Vor sa ne extermine. O sa plece toti pescarii din Jurilovca. Nu mai ramane nimeni pe balta; doar braconierii". Prima data cand Hari a plecat sa munceasca in strainatate a fost cand balta din spatele casei lui a fost concesionata. Pur si simplu intr-o zi n-a mai avut voie sa coboare la ea: balta pe care a copilarit, pe care iarna a patinat si a dat la copca, balta din care a mancat toata viata, balta care a facut parte dintotdeauna din gradina lui… Pur si simplu intr-o zi intre el si balta s-a ridicat un gard. “Nici macar sa ma plimb pe-acolo nu ma lasa. Auzi, cica trebuie sa platesc…”."

Si, in plus, pe langa faptul ca nu mai e peste in balta, autoritatile par ca isi bat joc de ultimii pescari ramasi la Jurilovca. Victor ne zice razand ca, in conformitate cu ultimele reglementari, el ar trebui sa mearga la pesc