Cristina Garcia: poetă si prozatoare americană, fiica unui guatemalez si a unei cubaneze, refugiaţi din Cuba încă din 1960, anul preluării puterii de către Castro. Cristina avea doi ani. Ziaristă (The New York Times si Time), apoi scriitoare, acum si profesoară.
The Lady Matador's Hotel (Hotelul doamnei matador), Scribner, 2010: cel de-al cincilea roman al ei.
Formula: brevetată de Vicky Baum în 1929, în Menschen im Hotel, romanul după care s-a turnat în 1932 filmul Grand Hotel.
Locul acţiunii: hotelul de lux Miraflor din capitala unui stat nenumit, leit Guatemala.
Timpul acţiunii: şapte zile din noiembrie 2003.
Planul acţiunii: alcătuirea unui tablou vivant (sarcastic, dar şi poetic) al problemelor întregului continent.
Personaje principale: şase (clienţi şi personal din ţări latino-americane şi nu numai).
Situaţia politică: fostul dictator candidează la preşedinţie ca „reîntors la credinţă", ţara nu s-a liniştit încă după războiul civil, atentatele sângeroase şi represiunea brutală sunt monedă curentă, bau-baul este Universal Fruit Company, trust american care exploatează, trage sfori, perpetuează marasmul.
Colorit: strident, cu mici inserturi pastelate.
Teme: „Aroganţă, onoare, moarte', accentul căzând pe moarte. Sloganul aparţine matadoarei, care-l rosteşte în japoneză şi în spaniolă înainte de fiecare luptă. Obsesia morţii este comună aproape tuturor personajelor. Nu la libera lor alegere, ci pentru că destinul le-a fost distorsionat.
Erotism: cu năbădăi şi înclinaţii bizare.
Figuri, stări de spirit, conflicte: supradimensionate.
Violenţă: mod de viaţă, supremă şi chiar unică soluţie într-un loc în care „nimănui nu i se îngăduie să îmbătrânească încet" şi „toată lumea pare însetată de violenţă, singura l
