Cred ca dupa 20 de ani de libertate, cand mai multa, cand mai putina, rastimp in care democratia a fost cand maltrata, cand alungata, cu efecte ale eliberarii de comunism perverse, romanii au obosit.
Clasa politica a dezamagit in totalitate. De la taranisti, la liberali si de la democrat liberali la social democrat, toate partidele sunt compromise in prezent.
Democratia, care ar fi trebuit sa sustina lumea si clasa politica, s-a uzat. Nici mare lucru nu a mai ramas din democratia in sensul in care noi am visat-o inainte de '89 si apoi am studiat-o sau am cunoscut-o in alte tari, nici iluzia libertatii din ultimii 20 de ani nu ne-a ajutat prea mult. Cel mai grav lucru este ca politicul a esuat lamentabil. Sondajele au demonstrat, de altfel, ca romanii au cea mai scazuta incredere in tot ceea ce tine de politica si manifestarea ei in viata noastra de zi cu zi.
Partidele politice, Parlamentul, Guvernul si Presedintia Romaniei sunt printre cele mai subrede institutii in privinta increderii populatiei. Cred ca exista un foarte mic numar de persoane care inca mai spera si mai crede in ideea ca un anumit partid ar putea sa ne mai salveze. Sau ca schimbarea partidului aflat la putere ar putea sa aduca lumina in viata noastra.
Acest scepticism tot mai accentuat, agravat de gafele si prostiile guvernantilor, de scaderea nivelului de trai si de inrautatirea perspectivei asupra viitorului au darul de a-i slei pe romani de putere de a mai spera. Tragic este ca la aceasta ora a disparut speranta si increderea ca, intr-un viitor oarecare, ar putea sa fie mai bine. Si mai bine. Sau ca noi am putea cumva influenta mersul istoriei.
Ca un blestem ciudat, dezamagirea tot mai mare actiunea ca si cum ceva ne-ar paraliza orice avant inspre viitor. Prezentul ne infioara si ne face sa ne temem de ce s-ar putea intampla maine sau poi
