"Pai presa traieste din singe, f..., puroaie, de unde traieste presa?! Din fapte pozitive? Ce dracu!". Aceasta viziune argheziana arata ca, daca n-are simtul umorului, Vintu are in schimb, cu prisosinta, simtul proprietatii: in asa masura, incit socoteste ca cititorii trebuie sa rida doar atunci cind ride el primul. Ceea ce stiam din inregistrarile convorbirilor telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vintu nu ne permitea sa ne facem o imagine despre ce reprezinta ansamblul: o imensa groapa de gunoi. Iata ca publicului i se ofera acum, aproape zilnic, mostre din aceste mormane de murdarii si dejectii. In definitiv, oricit de urit mirositoare ar fi aceasta operatie, ea are si o latura pozitiva: ne arata ca avertismentele privind rolul nefast pe care il joaca asa-numitii "moguli" nu sint vorbe goale. Asupra a ceea ce a vrut sa fie si se credea ca este Sorin Ovidiu Vintu nu mai planeaza nici o indoiala. Ca patron de presa, considera ca publicatiile din trustul sau trebuie sa ii respecte orbeste indicatiile si sa ii serveasca, fara nici cea mai mica ezitare, interesele. Vorbeste despre grupul de presa in termeni mafioti, ca despre o "organizatie". Trustul Realitatea-Catavencu, ii reaminteste unui jurnalist din subordinea sa, "este organizatia lui Vintu si raspunde la comanda lui Vintu". In viziunea lui, presa face si desface destine politice, influenteaza decisiv rezultatul alegerilor, anuleaza o personalitate printr-o campanie de calomnii, impinge in fata o nulitate sau distribuie portofolii ministeriale. Ca multi oameni politici, cu care Vintu discuta mult si des la telefon, accepta acest joc sinistru e o alta grava - si trista - chestiune. Si n-am alt cuvint, decit tot "sinistra", pentru a califica trivialitatea pe care Vintu tine sa o imprime discursului sau. Sint pasaje unde fiecare fraza e plina de incredibile vulgaritati. Daca e adevarat ca "stilul e omul", atunci orice c