La scurt timp după ce au lovit piaţa cu două exemplare lăudabile, cu sistem de operare Android versiunea 2.1 Eclair - Desire şi Legend -, cei de la HTC s-au gândit şi la cumpărătorii cu bugete mai mici, dar care-şi doresc din tot sufletul un smartphone performant şi rentabil. Şi au venit cu Wildfire, reuşind, după părerea mea, să cucerească.
Dacă Desire excelează la capitolele dimensiuni ale ecranului (3,7 inci) şi procesor (1 Ghz), iar Legend atrăgea cumpărătorii cu carcasa lui din aluminiu turnat, fără îmbinări (unibody), Wildfire poate fi catalogat drept „smartphone-ul prietenos", care ţi se aşază perfect în mână şi se mişcă natural, fără poticneli, fiindu-ţi de folos în varii împrejurări. De fapt, dimensiunile lui mi s-au părut ideale: se manipulează uşor, dar se şi strecoară în buzunar şi poşetă fără probleme.
Wildfire are un procesor mai slăbuţ, dar nu foarte: 528 Mhz, comparativ cu Legend, care are unul de 600, iar display-ul său este de numai 3,2 inci, cu o rezoluţie de 240x320 de pixeli (cea mai slabă din gama celor trei) şi funcţie pinch-to-zoom. Pe mine, una, nu m-au deranjat cele două caracteristici în dezavantaj faţă de predecesoarele lui Wildfire, acesta descurcându-se bine mersi la toate capitolele. I-am apreciat însă cele două noutăţi pe care mi le-aş fi dorit la Legend-ul meu: funcţia de transfer de date (oh, da, se pot transfera contactele şi calendarul din telefonul vechi!) - Transfer Data - şi cea de partajare a aplicaţiilor - App Sharing - cu care Wildfire îşi marchează teritoriul pe piaţă.
Ca la orice HTC cu Sense UI şi sistem de operare Android, şi Wildfire are şapte ecrane de start la dispoziţia utilizatorului, pentru a fi aranjate cu toate aplicaţiile şi widget-urile dragi inimii acestuia. Nu lipseşte nici suportul pentru Flash, aşa cum îi stă bine unui smartphone al acestor vremuri.