Societatea de astazi traieste sub taisul unui timp accelerat. Noua normalitate a impus alte standarde educationale, un alt tip de repere cognitive, insa, din nefericire, noii clienti ai sistemului educational nu se comporta conform cifrelor anticipate.
Este inutila invocarea comparatiei cu vechile performante, specifice anilor lipsiti de utilitatea calculatorului, deoarece sistemul de educatie raspunde cel mai pregnant rationamentului "ceva se pierde atunci cand ceva se castiga".
Horia Roman Patapievici a incercat, oarecum, sa explice aceasta dilema in "Omul recent". Studentul zilei de astazi este un fel de "om recent", incompatibil cu buchisitului la lumina lampii. El apartine unei alte categorii umane - este un Homo Informaticus, un individ care profita din plin de realizarile speciei, dar care nu se mai poate ridica la inaltimea reperelor trecute.
"Ce s-a castigat?" Iuteala cu care un tanar poate avea acces la un volum nebanuit de mare de informatii. "Ce s-a pierdut?". Pasiunea, misterul viitorului, indispensabile incercarilor de a-si surclasa invatatorii. S-au castigat cele mai noi mijloace educationale, s-a pierdut, in schimb, nivelul de aspiratie caracteristic deceniilor trecute. Ramane intrebarea esentiala: oare a fost bine sa extindem paleta mijloacelor de invatare in detrimentul patimii si entuziasmului intrinsec al educatiei?
Aceasta noua specie, "elevul recent", nu se mai poate raporta cadrului rigid al obiectivelor de cunoastere, asa cum au fost ele trasate inaintea aparitiei lui ca individ. In acelasi timp, nici asteptarile dascalilor nu trebuie sa ramana aceleasi. "Studentul recent" isi extrage cunoasterea din tulpina internetului si a mass-mediei, ca unica sursa de documentare viabila.
Aceasta simpla interogatie "De ce nu mai citesc tinerii?" presara multe semne de intrebare asupra sistemului e