Declaratia presedintelui Traian Basescu referitoarea la sansele nule ale unei femei de a ajunge presedinele PD-L si, cu atat mai putin, al statului, a deschis saptamana aceasta un front de dezbatere care ne arata cat de fals este perceputa tema in Romania.
Desi a fost mereu unul dintre sustinatorii ascensiunii femeilor in politica si multe doamne ii datoreaza o cariera mai mult sau mai putin meritata, Traian Basescu are, cel mai probabil, dreptate.
Traim intr-o societate misogina, balcanica, in care nici macar femeile nu sunt convinse, in marea lor majoritate, ca o surata ar putea indeplini cu succes demnitati inalte. Joaca, probabil, un rol important in aceasta mentalitate si complexul Elena Ceausescu.
Asadar, inainte de a se simti dezamagita, orice femeie politician ar trebui sa puna mana pe orice studiu sociologic in domeniu pentru a intelege o realitate pe cat de neplacuta, pe atat de certa. Intrebarea e ce facem cu ea? O contestam pur si simplu sau incercam sa o corectam in spirit occidental?
Din pacate, inclusiv dezbaterile declansate de declaratia presedintelui ne arata ca nu prea stim sa o combatem eficient, dimpotriva.
Chiar solicitarea invocata de Traian Basescu la intoarcerea Legii pensiilor in Parlament nu face decat sa statueze inegalitatea dintre femei si barbati. Daca femeile se vor pensiona in continuare mai repede decat barbatii, desi au o speranta de viata mai mare, numai pe motiv ca treburile gospodaresti si cresterea copiilor le cad lor in sarcina, inegalitatea de statut si directionarea femeii catre cratita vor fi practic legiferate. In mod normal, intr-o societate care promoveaza cu adevarat egalitatea de sanse astfel de argumente nu are ce cauta.
Dar nici intiativele venite din partea femeilor nu sunt mai inspirate. Sulfina Barbu, spre exemplu, a lansat recent o propunere l
