Nu mai avem mult pana ce vestita motiune de cenzura a PSD isi va fi facuta prezenta in Parlament. Pana una-alta, taberele se confrunta voiniceste in declaratii si talk-show-uri, din vorbele lor rezultand ca fiecare grup are victoria la rever si ca nu mai ramane decat ca ea sa fie pecetluita prin voturile alesilor, dupa care va urma o epoca a bunastarii si fericirii depline pentru poporul in suferinta.
Desigur, victoria asteptata are diferite nuante in functie de culoarea competitorilor.
Pentru cei portocalii inseamna o viitoare era de stabilitate si liniste in care ne vom consacra reconstructiei patriei, pentru galben-albastri ea inseamna daramarea infamului Guvern Boc, dupa care se iteste perspectiva trandafirie a suspendarii marelui licurici, daca acesta ar indrazni sa nu investeasca in functia de premier pe insul agreat de viitoarea coalitie. Care, nu-i asa, va fi un eventual "independent", cu tenta pesedista sau liberala sau pesedisto-liberala sau.... Mai stii, poate revine chiar Klaus. Iohannis, nu Santa Claus care e si el pe aproape. Deja din acest punct optimismul incepe sa cedeze si certitudinile sa se spulbere.
Exista, in schimb, cele mai solide supozitii ca intr-un fel sau altul esecul pandeste toate demersurile actualelor formatiuni politice (ca partide e prea mult spus) indiferent de vajnicele lor intreprinderi. Cum ar veni, e un concurs fara castigator, in care indiferent cine castiga, ajunge tot pe locul doi.
Oricare din ipoteticii castigatori va avea a se confrunta cu criza, cu generalul Iarna, cu nemultumirea crescanda a unei populatii care incepe sa-si piarda rabdarea si care crede ca protestele si zurba ar putea fi premise ale unei ameliorari a situatiei, conform credintei ca important e sa presezi, ca guvernul are dosite pe undeva niste vagoane de bani pe care nu vrea sa-i puna la bataie. Este ajutat
