Deşi celebritatea i-a fost adusă de „Versetele satanice“, Salman Rushdie se simte mult mai ataşat de „Copiii din miez de noapte“.

Pe bună dreptate: „Midnight's Children" e un roman fabulos. Acţiunea se desfăşoară în India şi în Pakistan. Fragmentul ales pentru astăzi şi continuat în zilele următoare se referă la Paskistan.

„A fost odată ca niciodată, în principatul Kif din nordul îndepărtat, un prinţ care avea două fete frumoase, un fiu la fel de chipeş, un automobil Rolls-Royce nou-nouţ şi relaţii excelente cu politicienii. Prinţul sau nababul credea neabătut în progres, motiv pentru care aranjase logodna fiicei mai mari cu băiatul prosperului şi binecunoscutului general Zulfikar; cât despre fata cea mică, avea mari speranţe s-o poată mărita chiar cu fiul preşedintelui. Legat de maşină, prima văzută vreodată în valea aceea străjuită de munţi, o iubea aproape la fel de mult ca pe copii; îl supăra că supuşii lui, care se obişnuiseră să folosească drumurile din Kif pentru ocazii mondene, certuri şi jocuri gen «punct lovit la scuipătoare», refuzau să se dea la o parte din faţa ei. A emis o proclamaţie prin care arăta că maşina reprezintă viitorul şi că trebuie să i se facă loc, oamenii au nesocotit anunţul, chiar dacă fusese lipit pe vitrinele magazinelor, pe ziduri şi, din câte se zvonea, chiar pe părţile laterale ale vacilor. Al doilea anunţ a fost şi mai categoric şi le-a ordonat cetăţenilor să se dea din drum când auzeau claxonul maşinii. Cu toate acestea, locuitorii din Kif au continuat să fumeze, să scuipe şi să se răţoiască unii la alţii pe străzi. Al treilea anunţ, împodobit cu un desen îngrozitor, atrăgea atenţia că din clipa aceea maşina îi va călca pe toţi cei care nu se dădeau la o parte la auzul claxonului maşinii. Kifişii au completat desenul de pe afiş cu imagini noi, chiar mai scandaloase, pe urmă însă nababul - care era un om bun, dar c