Atunci cand actul guvernarii din Romania devine un "model de cum sa NU conduci o tara" - asa cum titreaza prestigioasa publicatie 'The Economist' - reprezentantii Puterii ar trebui sa isi puna macar acum un semn de intrebare. Oare chiar o fi bine ce facem? Oare daca ne-am inlocui singuri cu altii mai buni, nu ar fi mai bine?
Sa presupunem ca Traian Basescu nu vrea sa piarda puterea si nu ar fi tentat sa ii ceara, pentru asta, demisia lui Emil Boc. Ar fi greu si riscant, intr-adevar, sa il piarda pe Boc, caci presedintele nu si-ar mai gasi pe nimeni in care sa aiba atat de multa incredere si care sa ii fie atat de supus.
Insa cu Emil Boc premier presedintele ar trebui sa inteleaga, pana nu va fi mult prea tarziu, ca risca sa duca aceasta tara intr-un punct mort.
Emil Boc este pe punctul de a conduce tara acolo de unde nimeni nu va mai putea sa scoata la lumina, decat dupa ani si ani. Nu cred ca actualii guvernanti au constiinta deplina a importantei deciziilor si hotararilor pe care le iau in aceste momente istorice.
Cand te afli de doi la ani carma tarii, cu o majoritate confortabila, si nu reusesti sa treci nici o lege importanta prin Parlament, cand singurul mod de a conduce sunt Ordonantele de Urgenta ale Guvernului, majoritatea NEconstitutionale, iar pentru lupta cu recesiunea nu ai venit cu niciun pachet de masuri anticriza, atunci se poate spune ca reprezinti o amenintare la adresa sigurantei natinale.
De ce o guvernare nu ar putea fi privita ca o amenintare pentru viitorul unei tari, daca ea nu este in stare sa redreseze economia, ba dimpotriva o afunda si mai mult in criza prin masurile haotice, disperate si mereu tardive pe care le adopta?
De altfel, in strategia nationala de aparare a CSAT este trecuta pe undeva si activitatea Guvernului. Cine insa sa incadreze corect rezultatele actulu
