Î. „O organizaţie de succes este una care ştie să facă parte din comunitate", ne-a spus şeful nostru, într-un teambuilding. Apoi, ne-a provocat să venim cu idei pentru a putea să fim cât mai mult parte din societatea vecină. În ce măsură este nevoie ca firma în care lucrez să fie parte din comunitate, ţinând cont de profilul tehnic al firmei?
R. Încă din secolul al XVII-lea, oamenii legii erau preocupaţi de raportul dintre corporaţii ca entităţi juridice şi corporaţii drept constructe sociale. Potrivit lui Edward Coke (1613), spre deosebire de oameni, corporaţiile „nu pot fi acuzate de trădare, nu pot fi detestate sau excomunicate, pentru simplul motiv că nu au suflet". În acea perioadă, această percepţie era împărtăşită de mulţi autori, care reproşau corporaţiilor faptul că, deşi exercită o influenţă considerabilă în societate, nu deţin mecanisme de identificare a responsabilităţilor şi, prin urmare, nu pot asuma un comportament responsabil.
Organizaţiile care doresc să se legitimeze astăzi în mediul social în care operează trebuie să gestioneze într-o manieră strategică dialogul cu grupurile sociale partenere. Această abordare le permite să identifice aşteptările diferiţilor parteneri sociali şi de afaceri.
O categorie interesantă de programe de CSR (Corporate Social Responsibility - n.r.) este dată de activităţile în care sunt implicaţi angajaţii companiilor. Angajaţii reprezintă principala resursă a unei companii, astfel încât aceste programe sunt un argument puternic pentru ideea că nu doar marile companii, ci şi firmele mici au ceva de spus în domeniul responsabilităţii sociale. Pe de altă parte, angajaţii sunt ambasadori ai companiilor, astfel încât participarea lor la activităţi comunitare nu poate fi decât în beneficiul imaginii organizaţiilor . În general, un program de CSR trebuie conceput astfel încât să antreneze nu doar
