Nimeni nu-i profet în ţara lui, dar unii oameni se încăpăţânează să arate că se poate. La 34 de ani, Emy Drăgoi este unul dintre cei mai apreciaţi acordeonişti de jazz din Franţa. Totuşi, gluma televizată „s'il vous plaît, monsieur" l-a afectat în aceeaşi măsură în care a afectat profesori şi medici emigranţi. De anul trecut, Emy este directorul şcolii de muzică de pe lângă Şcoala Franceză. Nu putuse decât să răspundă „Oui" propunerii ambasadorului francez. Cei peste 100 de elevi francezi din Bucureşti, familia de la Ploieşti şi concertele din Franţa l-au transformat în navetistul cu acordeonul în bagaj.
• Jurnalul Naţional: Un critic muzical francez te numeşte „l'accordéoniste époustouflant". Chiar tai respiraţia publicului?
Emy Drăgoi: Nu ştiu dacă sunt cel mai bun acordeonist sau dacă tai respiraţia cuiva, dar mă bucură enorm astfel de aprecieri. În 2005 am primit titlul de cel mai bun acordeonist de jazz din Franţa şi aceasta este probabil cea mai mare recunoaştere profesională.
• Cariera ta de muzician înseamnă o jumătate din vârsta pe care o ai, dar recunoaşterea ei este în principal „externă". De ce este atât de greu să te impui în ţara ta?
Am fost absent din România în anii în care aici s-au creat „vârfurile". Dar am avut şansa de a-mi deschide orizonturile într-o ţară generoasă cu muzica. Şi a fost de ajuns să arăt ce pot face cu acordeonul, la un festival de gen din Franţa, pentru a urca apoi pe scene celebre, alături de nume mari ale jazzului. În România sunt mai prezent doar de câţiva ani, în special prin Festivalul „Nopţi albe de acordeon", care a împlinit deja cinci ani. Trăiesc o satisfacţie enormă la fiecare ediţie, atât ca organizator, cât şi ca artist, spectator sau gazdă pentru invitaţii mei, care-mi sunt şi colegi, şi prieteni.
• Merită efortul?
@N
