In Romania, acuzatiile grave arareori sunt luate in seama de impricinati si justitie. De aceea, rivalii, inamicii politici sunt invinuiti de legaturi primejdioase cu diferite entitati si personaje puse la stalpul infamiei.
Lista acestora a debutat dupa '89 cu KGB, rusii, masonii, Mossadul, apoi s-a imbogatit cu ai nostri Iliescu, Vadim, Magureanu, Coposu, Ratiu, ca azi sa li se adauge Voicu, Patriciu, Vintu, Voiculescu, Mazare etc. Nici ratiunea, nici prezumtia constitutionala de nevinovatie n-au contat.
Pe unii dintre "dusmani", justitia nu a reusit decat sa-i poarte cu catusele prin tribunale sau prin fata camerelor de luat vederi la ceas de maxima audienta, ca apoi sa-i elibereze din lipsa de probe sau pe greseli de procedura. Se vede ca s-au urmarit nu doar condamnarea penala, ci si oprobriul public, executia mediatica.
In doua decenii, motivul celebrului roman al lui Choderlos de Laclos a devenit iata un sindrom al democratiei de fatada. Trecut prin filtrul conceptual al unor analisti de prima mana ca Rodica Culcer in 2003, dar exersat 6 ani mai tarziu ca arma politica de fratii Roncea, stratagema isi extinsese intr-o vreme tentaculele si peste granite, vezi cazul Viktor Bout.
Prin amestecul brutal serviciilor de informatii, nu neaparat oficiale, stenogramele au deteriorat echilibrul si asa precar al politicului, acuza legaturilor primejdioase vizand reducerea la tacere a Opozitiei. Boala amana sine die dialogul, negocierile intre guvernanti si guvernati, intrerupand sirul dezbaterilor politice axate pe idei si programe de relansare economica. De aceea se vorbeste de agonia statului de drept.
Asemenea incriminari au aparut periodic in momentele dificile ale guvernarii, tinand capul de afis al agentiilor de stiri si al studiourilor TV specializate. S-a intamplat recent, cand Opozitia a prins pe picior gr
